melancolie...

ganduri inpaienjenite imi furau privirile...
priveam cu ochi verzi intr-o oglinda intoarsa...
imi doream privirea capruie a ochilor tai...o urmaream...
te-ai intors pe jumatate...nu am rezistat...
imi doream haosul dar imi era frica de lumina din el!
nu imi venea sa cred...doream sa strig....vroiam sa zic Da!!!...
dar eu...neputincios fugar razvratit am ramas tacut lipit de pamant...
cu arsita si cu pumnii stransi...cu ganduri incurcate...
erai prea departe...
ningea pe drumul spre casa...era frumos
manastirea imi era incuiata...troienita...
am tresarit cand maini calde mi-au atins picioarele de gheata...
si buze rosii au suflat caldura...fulgi ca roiuri albe au zburat...
caprioarele au fugit...paunii...nu mai stiu de ei...
am ramas tacut pe drum...visand sa te mai intorci..si sa iti povestesc minuni...
cu maini de lut imbratisez urmele tale pe zapada...
privirea..impaienjanita de dor te asteapta...
sa mai fur o data lumina neagra a ochilor tai...

munte de sare

ma simt rece si ingndurat...ca un munte de sare...
cautam o raza de soare sa ma incalzeasca...
ma priveai cum din inima mi se topeau turturi...
privirea mea?...un rai etern de frig...
imi e dor...asa de dor..de zarile albastre...
si ma simt un punct pierdut in imensitatea orizontului...
doream lumina...dar imi era frica de umbrele create de ea
iubeam inaltimea la care am ajuns si ma costase mult...
nu este nimeni caruia sa-i spun cat si cum...
ingandurat ca un munte de sare...stau singur pe inaltime
visand la nori pufosi si stele...poate si la soare....
trimite-ti razele sa-mi incalzeasca piscurile goale...
imi e frig

am vrea...

am vrea sa va fie dragostea frumoasa

ca, de pe culmea ei

sa puteti revedea alba copilarie,

ca un iesit descult din casa

catre lunca

fara ca nimeni sa stie.

am vrea sa va fie viata asa de frumoasa

ca o alergare prin livada

dupa un fluture

ca un stat in poala bunicii dupa masa

povesti ceresti peste ochii aproape adormiti

sa-si scuture.

am vrea sa va fie dorul atat de frumos

ca o revarsare

a primului sarut

in care ati ramas cuminti cu privirile- jos

de parca intre timp

nimic voit nu s-ar fi petrecut.

scoica

C-un zambet indraznet privesc in mine

si inima

mi-o prind in mana. Tremurand

imi strang comoara la ureche si ascult.

Imi pare

ca tin in mani o scoica,in care

prelung si neanteles

rasuna zvonul unei mari necunoscute.

O voi ajunge, voi ajunge

vreodat pe malul

acelei mari, pe care azi

o simt,dar nu o vad ?

Lucian Blaga

rascolesc

rascolesc amintiri si doruri uitate
sa te regasesc
in inima tin incuiate bijuteriile toate
tu mi le-ai daruit, iar eu, ca un hot
le-am ascuns de frica sa nu le risipesc...
eu nu ti-am dat nimic...
doar zambete sparte, imbratisari furate,
priviri incruntate...inimi zdrobite...
lucruri ponosite.
tu le-ai luat si ai zambit.
oare am gresit?
ai dat la o parte franturi de ganduri si
ai luat cu tine
sufletul intr-o urcare ametitore..
cantece inaltatoare auzeam din vazduh...
privirea ta facea norii sa coboare.

te rog...

te rog ramai...

mi-e teama de mine!

tu...m-ai facut perfect

m-am nascut din privirea ta!

din penele ce mi le-ai dat

am impartit fiecarui muritor

si...am ramas gol!!

ma vezi?

prin mine curg sopatele tale

stapane...invata-ma sa plang

caci lacrimile mele s-au transformat

in ganduri tot atat de amare...

si ma doare...

cine imi poate da aripi?

indura-te!!!

regret trecutele scrisele randuri..

stiu...am risipit si acum adun doar franturi

si-mi dau seama ca vremea trece ...

sunt un risipitor si-mi pare rau!

erai ca un copil cu o furculita in mana ce asteptai desertul..nu aveai rabdare...asteptai cu sufletul la gura sa cada ultima farama ca sa poti spune...."GATA, am terminat"...mii de ganduri faceau furtuna in sufletul tau...ai alungat toate gandurile care iti sopteau"hai sa fim prieteni" ....tot ce iti doreai era linistea...linistea de a fi prieten cu tine insuti!

uitam...

uitam ca trebuia sa vina toamna dar cand am vazut copacii aurii mi-am dat seama ca deja e tarziu si iar trebuie sa plec...uitam..noi toti uitam...si ne uitam cum trece viata pe langa noi fara sa ne dam seama, fara sa o cunoastem, fara sa o privim adanc in ochii ei mari, si, mai ales, fara sa o iubim..macar un pic....uitam ca timpul trece si anotimpurile se scureg unul dupa altul si anii trec si noi...noi uitam...
uitam..uitam cum e sa strangi in brate un prieten sau cum dai mana cu un copilas..uitam sa privim norii in nesfarsita lor umlare pe cerul deschis...uitam sa privim picurii de ploaie ce vin din cer...apa de la Dumnezeu...
uitam si ne facem ca traim mai bine ca niciodata...uitam ca suntem mai intai copii apoii adulti...uitam sa ne jucam si ne dam seama ca suntem batrani inainte de vreme...si nu mai avem chef de nimic...nici de noi..nici de amintirile noaste macar...si uite asa iar uiatm...uitam de noi...

pierdut....

sunt un pierdut in visele mele
ca un copil cu ochii in stele
sunt un nebun intr-o lume nebuna
un visator...

sunt un pierdut in visele tale
ca vantul printre ramuri goale
sunt un nebun intr-o lume nebuna
un hoinar...

sunt un pierdut in ochii mei
ca gazele in flori de tei
sunt un nebun intr-o lume nebuna
un ratacit...

sunt un pierdut in ochii tai
ca inima fara batai...
sunt un nebun intr-o lume nebuna
un muritor...

sunt un pierdut intr-un oras fara nume
ca u om singur pe lume
sunt un nebun intr-o lume nebuna
prea obosit...

sunt un pierdut intr-o lume nebuna
de ma zaresti sa-mi spui sa ma opresc
lumea intreaga nu vreau s-o ocolesc
fara tine...

....

niciodata nu stii cand e randul tau...azi..poate moare fata care trece in fiecare dimineata prin fatza casei tale, sau poate baiatul care trece pe langa tine, poate mosul de la colt care vinde flori, sau o batrana in carja de la blocul de alaturi...poate o cunostinta sau un amic...cine stie...tot ce poti face tu e sa iubesti viata, sa o cunosti asa cum este ea, sa o iubesti si cand o iubesti....
cine stie a cui e randul maine???....poate fi al meu...sau...nimeni nu stie!

Amintire

Credeam ca am sa o mai vad...dar nu a fost asa....atunci a fost ultima data...
Am imbratisat-o...s-a uitat la mine si mi-a spus: "tu sa fii frumoasa cand timpul trece...sa razi, sa plangi- e arta de a intelege viata" ...am tacut. Plangea...stiam de ce, dar nu puteam spune nimic...lacrimile ei isi plangeau durerea in mine...

Radacini

Nu as putea spune cine si cand a scris aceasta poezie...dar imi place mult asa ca am sa o arat tuturor.


Sunt pamantean…
Atat de pamantean
Incat nimic nu ma poate rupe de acest pamant.

Din loc in loc mi-au crescut aripi
E imposibil sa fiu un pamantean zburator
M-au invatat muzele sa zbor,
Dar in incercare m-am prabusit.
Nori plutitori peste mine curgand
N-am plutit
Sunt atat de pamantean…
Divinul imi da aripi,
Cantecul, norii si vantul in zbor
Miscari de plutire de dor.
Nu pot!
Sunt atat de legat de acest pamant…

Vreau a dor sa zbor.
Indura-Te! Nu arunca cu aripi peste mine…
Mai bine
Taie-mi radacinile!

Definitie

Eu sunt femeia-copil...
Femeie pentru ca iubesc, copil pentru ca ma joc.
Iubesc nebuneste jocul copilului din mine, din fatza mea, din tine.
Ma joc iubind nebuneste tot ce straluceste si zambesc.
Zambesc pentru ca imi place ce vad...si plang pentru ca nu ma inteleg.

Zambet

Erai la un pas de cer si-ai ratacit mult
Inconjurand amalgamul de culori al pacatului
Ti-era frica sa nu iti murdaresti haina alba.
Mergeai spre lumina si-ai risipit bucurii pe drum.
Un zambet ai avut si pentru mine!
l-am rupt in doua…si-am ascuns jumatate in buzunar
cu gand sa dau mai departe cui duce lipsa…
aveam jumatate de zambet cand te-am intalnit…
am daruit-o si-am primit sute inapoi!

Navighez

Sunt navigator...
navighez printre vise si dor.
Cateodata cu durere zbor...
Caut pe harta sufletului meu
pe carari uitate, neumblate
drumul catre Tine.
Ma orientez dupa stele si vant
sa ajung la Pamant...
Cu acest gand strabat zarile, marile, tarile...
Zilnic cuceresc departari
si te descoper in alte imprejurari.
M-am luptat cu valurile sa-ti cunosc malurile...
M-am dusmanit cu vantul sa-ti urmez gandul...
M-ai ajutat cu soare
si-ai facut din toate sarbatoare!
Imi zambesti din violetul apusului
si-mi opresti torentul plansului.
Fericire gasesc pe drum...nu suspine...
Drumul catre Tine ma stie pe mine
Drumul catre Tine e prieten cu mine!

Am vrut

Am vrut sa scriu o poezie pentru El
Am luat stiloul, dar…
Gandindu-ma ca toate cuvintele
Au fost daruite omului
Sa-si tainuiasca gandurile,
N-am mai scris.
Am vrut sa cand un cantec pentru Domnul meu
Dar vocea e o harpa dezacordata
Si sunete fade m-au oprit
Si linistea s-a asezat.
Am vrut sa fac ceva pentru El,
Dar mainile mele, maini murdare
Au gresit si in loc de templu
E o coliba…
Picioarele? Prea obosite sa ajunga la Tine
S-au oprit la poarta Paradisului
Pazita de ingeri…
Inima insetata de apa vie
A ramas mai in urma
La fantana lui Iacov.
Doar gandul mai suie dupa nori
Cu rugaciunea:
Sa le strangi pe toate si sa le iei la Tine!

LIBERTATE

Am dorit mai mult decat orice libertatea pasarilor ce zboara in inaltul cerului; mi-am dorit libertatea norilor si a picurilor de ploaie..mi-am dorit sa ma intalt in zbor si sa las Pamantul sa pluteasca singur in Univers..pierdut in Timp si Spatiu...Mi-am dorit libertatea de a spune DA, de a spune NU, de a iubi florile si pasarile, muntii si pestii...mi-am dorit trecerea norilor si mangaierea vantului, susurul apei si potecile codrilor si mai mult decat toate visul cu ochii deschisi sa fie implinit ...dar nu am stiu ca toate acestea vor costa: cuvinte si priviri, mangaieri si zambete...
Mi-am dorit libertate...n-am stiut ce sa cer...
Acum am tot ce mi-am dorit...sunt Libera...libera de a fi ingrozitor de singura

nu-mi doresc sa te intorci...imi doresc sa nu fi plecat niciodata...

Ai plecat...Ai lasat in urma inimi rapuse...Am ramas in urma ca o parere..N-am plans.M-am uitat in ochii tai caprui...poate pentru ultima data...o romanie uitata, un suflet in urma...o umbra inainte -eu.

Sa uiti de Romania-asta a fost ultima strigare, ultimul cuvant, ultima urare...

Te-ai uitat inapoi si-ai plecat.M-ai lasat cu presuri insirate, pareri nestrigate, lucruri neterminate, sfaturi neimplinite, doruri uitate.

Mi-am plans singuratatea intr-o singura noapte, pe drum...aproape de casa.

Mi-ai lasat mostenire gunoiul strans in cinci plase, lacrimi inodate, carti prafuite, ganduri ratacite, sticle de plastic botite.

Zambeam...Zilele treceau absurde...Nu stiu cum le-ai luat tu pe toate in privirea ta...pe jumatoate intoarsa: pe jumatate la mine, pe jumatate inainte.

Ultimul tau gand?..fericirea mea...un sarut suspendat in timp, intre cer si pamant- visat totdeauna, niciodata primit, niciodata daruit sau furat..fara putere fara curaj, vis rapus in doua secunde...Prostii sumbre-reguli incalcate, reguli ciudate...reguli. Eu?? prizoniera conventiilor... n-am putut sa zbor...

Am ramas cu zambete sparte...nu am stiut decat sa uit mereu...am pierdut - nu mi-a pasat...m-a durut cand am aflat...tarziu..degeaba imi dau seama...prea tarziu caci ai plecat.

Te-ai ascuns de mine, ai fugit de noi, eu am aruncat totul la gunoi...m-ar razvratit...nu m-a ascultat..poate e mai bine pentru tine, pentru noi...

Ma strecor

Ma strecor ca o lacrima de dor

pe un alt taram...visand..

Oare am sa ajung vre-odata sa zbor?

Nu stiu de ce ma strecor inapoi in ochii tai

sub forma unui curcubeu ce-a prins aripi...

si a uitat sa zboare...dar a ramas suspendat intre cer si pamant..in apus...

Iata adevarul...ma strecor

ca o raza de soare...de dupa un nor,

cautand sa-ti mai fure o privire.

Printre lacrimi ma strecor...

cantand cu lebada un ultim cant...

aripa mi-e strapunsa de un spin

dezleaga-mi inima sa zbor!!