fara raspuns

intinerim singuri....
imbatranim...
strangand in brate o iarna de amintiri
un vifor de lacrimi si zambete...
a murit primavara din noi...
a murit ca alintarea parintilor de-a lungul anilor
a murit ca papusile reci ramase pe rafturi in zilele scolii...
a murit ceva in noi iar noi...rememoram umbra lor
umbra lucrurilor ce ne dau viata ...
uitam ...
gandim cu zambete false, speram cu indoiala
in primavara ce vine
speram ca o data cu ea ne vine inima acasa...

cum e sa fii batran?

iarna in martie

cu pasi repezi iarna si-a intors drumul spre noi...
plina de tristete si-a scuturat pletele in vant lasand sa cada
o ultima zapada cu o ultima privire peste umar.
priviri peste umar, regrete, amintiri...
de o iarna prea greu sa poata fi uitata...