Atmosfera Dan Rotaru

Sunt asa de singur,
ca aud
curgandu-mi prin trup
chipurile purtate-n memorie.

Dincolo de fereastra
pasari se dizolva in aer.

Si eu ascult,
ascult
cum se invarte pamantul
ca un disc urias
pe care e imprimata
singuratatea...
Dan Rotaru

suflet

cu sufletul curb....
incer sa ma strecor printre stanci...
ghimpi mi se agata de haine...
elibereaza-ma...
arunca aripi...imprumuta-mi sufletul zorilor
da-mi zborul vantului...
cu sufletul zgribulit
incerc sa ma strecor printre ghimpi
stanci ma inteapa in talpa
eliberaza-ma
arunca aripi...intoarce sufletul marii
da-mi zborul gandului...

melancolie...

a trecut vremea si trece...ca vantul toamna prin haine prea subtiri
raze dulci ingalbenesc frunzele...ca un pictor ce toarne prea mult galben in tablou...
cu maini bolnave padurea bea ultimul strop de vis...
sperand in mai bine...se culca cu trumpul ostenit pe un maldar de frunze...
sufletul mi-e curb si aplecat..ca gatul cocorului ce pleaca...regretand clipa despartirii
cum poti renunta la un vis?
la o cautare a sufletului catre inalt?
nori plutitori...curgand spre eternitate...
vise ascunse intr-un copac ce lasa frunza sa il paraseasca cu un oftat...
poze alb negru...fara nuante de gri...
imposibilitatea visului in culori...
imposibilitatea de a avea zigzagul din zborul fluturelui...
imoposibilitatea de a visa....
flori ce mor in bruma...la prima licarire a razei prea rece de soare
renuntare in doua petale...ultimele ale acelei flori de 1 noiembrie
regrete...ascunse in culorile vii ale toamnei