Nu as putea spune cine si cand a scris aceasta poezie...dar imi place mult asa ca am sa o arat tuturor.
Sunt pamantean…
Atat de pamantean
Incat nimic nu ma poate rupe de acest pamant.
Din loc in loc mi-au crescut aripi
E imposibil sa fiu un pamantean zburator
M-au invatat muzele sa zbor,
Dar in incercare m-am prabusit.
Nori plutitori peste mine curgand
N-am plutit
Sunt atat de pamantean…
Divinul imi da aripi,
Cantecul, norii si vantul in zbor
Miscari de plutire de dor.
Nu pot!
Sunt atat de legat de acest pamant…
Vreau a dor sa zbor.
Indura-Te! Nu arunca cu aripi peste mine…
Mai bine
Taie-mi radacinile!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu