vineri, 28 ianuarie 2011

vesnic albastru...

viata e ca oceanul...intotdeauna inspumat....vesnic albastru...
prea scurta ca sa o doresti...prea frumoasa sa o refuzi...
infruntand vijelii corabia mica a gandului meu naufragiaza in portul ochilor tai...
te-ai schimbat...
o data cu lumea....o data cu trecerea anilor...iar eu
eu... eu ma simt aceeasi ca in seara aia de noiembrie cand ochiii tai
straluceau in razele de soare ce se ascundeau in spatele garii alea mici.
Nu am revazut-o niciodata, si nu mai am sanse sa o gasesc...pierduta si ea in trecerea anilor...in trecerea trenurilor...in trecerea calatorilor cu ochi care fura si ultima raza...
asa cu ai fost si tu...acum pot spune: neavandu-te decat o data ....
te-am pierdut pentru totdeauna sub cerul infinit...vesnic albastru...