EVOS

Suntem peregrini,
Calatori cu dulci cantari selene
Printre dealuri-talazuri verzi,
sublime pedestale indreptate spre Dumnezeu
Drumul ne promite pace si sarbatori printre nori ce vor sa prinda soarele cu mana.
E sarbatoare azi!
Cu ganduri ingenunchiate venim…cerul ne asteapta…
Purtam in ochi comori visate
Si promisiuni de viata cu Isus
De viata noua…eterna…
Un capat de drum pe un varf insorit
De unde sa privesti dincolo de zarile intunecate.
Este speranta!!
Fericirea a prins muguri noi in plete…
Fericirea e Isus ce ne zice:
E sabat si…pace voua!!

Mainile...

Mainile tale starneau focuri…
Ce-mi ardeau buzele si fata…
Mainile tale ardeau cu durere…
Ce-mi macina trupul ca morile graul…
Mainile tale…ah…mainile tale,
prea mari sa-mi cuprinda timpul in causul lor…
Lasau sa curga ca apa atingerile …
Mainile tale maini prea aspre sa fie cantate…
cu degete mari ce ascund ca papura nodurile
sub frunze taioase….
Mainile tale…maini prea bune sa ma atinga...
Maini reci ce le voi simti ca iarna vantul…

ploi...

cu ploi in suflet si furtuni in gand

ma perindam prin vaita

udat de suvoiul de argint lichid...

fugeam visand ...

auzeam tunete si fulgere, tipete...

imi trebuia liniste sa ascult vantul si pietrele

si sfaturile lor intelepte...

din dor de odihna si repaos

vroiam sa ascult iarba cum creste....

ochelarii

l-am visat...il visam des in ultimul timp...era el, era ca intotdeauna...cu ochelarii mari cu rame negre, cu ochii sai ce priveau lumea ca dintr-un vis...si culoarea lor ce imprumuta stralucirea ramelor...zambetul cald si mainile intotdeauna prea mari pentru mica mea mana...maini aspre si puternice...

nu stiam ca va veni...era imbatranit cu parul mai putin negru...doar ochii si ramele ochelarilor erau aceeasi- ca din visurile copilariei mele cand culorile nu aveau nume iar mana lui era singura mea realitate...