ganduri inpaienjenite imi furau privirile...
priveam cu ochi verzi intr-o oglinda intoarsa...
imi doream privirea capruie a ochilor tai...o urmaream...
te-ai intors pe jumatate...nu am rezistat...
imi doream haosul dar imi era frica de lumina din el!
nu imi venea sa cred...doream sa strig....vroiam sa zic Da!!!...
dar eu...neputincios fugar razvratit am ramas tacut lipit de pamant...
cu arsita si cu pumnii stransi...cu ganduri incurcate...
erai prea departe...
ningea pe drumul spre casa...era frumos
manastirea imi era incuiata...troienita...
am tresarit cand maini calde mi-au atins picioarele de gheata...
si buze rosii au suflat caldura...fulgi ca roiuri albe au zburat...
caprioarele au fugit...paunii...nu mai stiu de ei...
am ramas tacut pe drum...visand sa te mai intorci..si sa iti povestesc minuni...
cu maini de lut imbratisez urmele tale pe zapada...
privirea..impaienjanita de dor te asteapta...
sa mai fur o data lumina neagra a ochilor tai...
