cum poate deveni minunata...
o zi mohorata, gri si ploioasa de noiembrie
Te asezi undeva la mijloc, langa tine el tine in brate o ciupercuta. Intre voi se scurg inceputuri si sfarsituri nenumarate. Cu buzele lui usor rasfrante, intredeschise, uitatura lui blonda, inocenta se abate spre tine, il surprinzi, intre voi electroliza si, uite-asa, totul se termina acolo. Ai o groaza de remuscari ca nu indraznesti mai mult. Rupi o parte din el si o iei departe cu tine. O lipesti din cand in cand ca un plasture sau ca pe o grefa de piele chiar pe locul acela de unde ai luat-o. Timp, timp, timp ca un zbor de scrisori rasturnate de sus din cos de rachita. Il regasesti singur, ciupercuta a disparut din peisaj, iar intre voi o lunga scrisoare neterminata. Nu va spuneti nimic, stiti totul, va priviti in tacere, apoi il intrebi ca prin vis daca poti sa faci un gest marunt si egoist. El clipeste, apoi inchide ochii. Groaza de remuscari nu isi mai are locul. Il atingi aproape insesizabil pe un deget. Ii iei mana moale intr-a ta si iti raspunde. Te priveste blond, electrolitic si se apropie de tine. Mainile voastre se iubesc electrolitic...
Iar dimineata uiti sa te mai trezesti visand aiurea pe acorduri familiare ca acestea:
http://www.youtube.com/watch?v=zkQqXO_OFYY
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu