Visam cu ochii deschisi…marea din lighean..malul cu nisip de argint…eu…cu inima trista, cu nasul in batista…ca in povestea printesei Turandot…ma transformasem intr-un eucalipt…la picioare era musetel…mirosul imi staruie si acum in minte…
Nu imi trebuia nimic...jucasem totul pe ultima carte...visasem oameni sinceri, inimi deschise...ghicitori dezlegate...vroiam sa rup vraja si totul sa devina realitate…vroiam aurul alb al sinceritatii tale…vroiam sa stiu ce mare ai in suflet...si cine esti...un pierdut prin Univers...un hoinar...cu soare in privire si vant in par...caci vezi...eu...nu fac nimic decat sa...ma urasc e mine.