duminică, 1 februarie 2009

sa fie...

mi-e ciuda pe mine pentru lucrurile visate si neimplinite
pentru sperantele moarte, pentru cenusa zilelor de ieri si de maine
mi-e ciuda pe umblarea in soare, pe umbrele alunecate,
pe zidurile prauite si pasii pierduti....
pe toate ce au fost si nu merita sa fie...sa fie amintite.
visez la soare si munti, stropi de ploi ce-mi acopera fata...
mi-e dor de norii strapunsi de un pisc mai indraznet,
de un sarut intre cer si piatra tare si rece invelit in haina lui de muschi moale...
splendori visate ce merita sa fie ...sa fie adorate.
visez la noian de stele si nopti cu luna plina...
mi-e dor de multa lumina aruncata in nestire spre prapastii negre
de o imbratisare a zilei cu noaptea un suflet luminat de mii de faclii...
privelisti ce merita sa fie...sa fie cantate.

Un comentariu:

Vilhelm man spunea...

Cum spui tu : sa fie

numai bine!