joi, 14 octombrie 2010

Monosilab de toamna Bacovia

Toamna suna-n geam frunze de metal,
vant.
In tacerea grea, gand si animal
frant.
In odaie, trist suna lemnul mut:
poc.
In van peste foi, singur, un condei
frec.
Lampa plange...anii tai, anii mei
trec.
Sa ma las pe pat, ochii sa-i inchid,
pot.
In curand, incet va cadea in vid
tot.
O, va fi candva altfel natural,
bis.
Toamna suna-n geam frunze de metal,
vis.

Niciun comentariu: