
eram acolo...
radeam...
durerea tasnea prin zambete uitate
clipe ce nu s-au scurs, amintiri ce nu au fost
dar...puteau..ar fi putut sa fie cantate spre nemurire...
ciudata ingramadire de bine si rau
tasnind in gesturi si cuvinte ciudate...
radeam...
in mii de cioburi gandurile alunecau in frigul de afara
vroiam sa uit iar fulgii
in caderea lor
imi aduceam aminte de a mea...
iubeam caderea ingerilor
in noaptea aceea cu fulgi mari reci
si lumini stinse in suflete...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu