zbucium...

mai sarac cu o toamna...
in pasii ploii cadenta imi numar
in numar impar imi impart existenta
existenta efemera...
mai bogat cu o noapte
in luciul stelelor inmultesc visele
vise in numar par cu flori de mai
mai ce-i departe...
departare ce imi intinde privirea dincolo de orizont
si-l aduna intr-un punc...
atat de aproape ca nu-l pot incape...
si-l respir in pieptul prea slab..
brate prea mari nu ma pot cuprinde
multimea mainilor nu ma pot opri
in lacrimi sarate nu ma pot defini...
ma zbat intre fericire si napasta
intre implinire si dezastru...