l-am visat...il visam des in ultimul timp...era el, era ca intotdeauna...cu ochelarii mari cu rame negre, cu ochii sai ce priveau lumea ca dintr-un vis...si culoarea lor ce imprumuta stralucirea ramelor...zambetul cald si mainile intotdeauna prea mari pentru mica mea mana...maini aspre si puternice...
nu stiam ca va veni...era imbatranit cu parul mai putin negru...doar ochii si ramele ochelarilor erau aceeasi- ca din visurile copilariei mele cand culorile nu aveau nume iar mana lui era singura mea realitate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu