lumina ce inunda prapastii nesfarsite,
imi inteapa ochii printre degetele prea subtiri,
printre firele de par rascolite de vant...ca o mana ce vrea sa te ciufuleasca
soarele-si intinde turturii de lumina...mai aproape cu fiecare raza
ca intr-o imbratisare eterna cu intunericul...
in inima mea e o prapastie de lumina,
e o lupta cu un vifor de intuneric...
ratacit in lumina prea oarba stau si visez
ca un copil in brate prea mari sa ma cuprinda...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu