apus

am pierdut soarele si luna...
intr-o incaierare cu un nor
ce si-a intins mana sa ma prinda in zbor...
port in mine numai ce pot pierde...
secundele si apusul de soare,
gustul zmeurei si a perelor prea coapte...
port in mine diamante uitate
cu sclipiri ascunse in praf...
port in mine durerea fluturilor
si zborul frunzelor...melancolie in culori de aur...
clipe prea frumoase sa fie cantate...

turturi de lumina

lumina ce inunda prapastii nesfarsite,

imi inteapa ochii printre degetele prea subtiri,

printre firele de par rascolite de vant...ca o mana ce vrea sa te ciufuleasca

soarele-si intinde turturii de lumina...mai aproape cu fiecare raza

ca intr-o imbratisare eterna cu intunericul...

in inima mea e o prapastie de lumina,

e o lupta cu un vifor de intuneric...

ratacit in lumina prea oarba stau si visez

ca un copil in brate prea mari sa ma cuprinda...