pe urma ne vedeam din ce in ce mai rar...eu...le o margine de ora tu la cealalta...
ne pastram cuvinte sa ne spunem...vorbeam din ce in ce mai putin...
parca adunam cuvinte pentru niciodata...visam si vorbeam separat...impartaseam din ce in ce mai putine ganduri si flori...strangeam mii de cuvinte doar pentru tine...tacerea era dureroasa pentru mine...imi placea sa cred ca si pentru tine...
uram distanta si uram apropierea noastra ciudata...uram si iubeam si ma sfasiam...
cuvintele ne veneau din ce in ce mai rar...uram tacerea ce crestea intre noi....tacera ce era ca o umbra a trecerii din urma...tacerea ce ne invata sa traim unul fara celalalt...tacerea ce ne anticipa despartirea...as fi vrut sa iti spun...preferam sa vorbesc cu tine decat....dar am lasat o umbra de tacere pentru toate...ti-as fi spus si acum...dar incerc sa pastrez tacerea ca un moment de aducere aminte pentru un prieten trecut in nefiinta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu