traim impartind dureri si necazuri
traim strangand bucurii si vise
traim...de pe o zi pe alta infrigurati
de miile de lucruri si dorinte
traim...
ne rupem in mii de bucati ca
copacul ce se desface in aschii
privim impaienjaniti drumuri
dorim viata neumbrita de nori...
ne ascundem in ochi cioburile
dorintelor neimplinite la vreme
pastram doar amintirea lucrurilor
si regretul ca ar fi putut sa fie
si nu au fost
pasim sub greutatea propriei stele
ca zeii de odinioara ce carau pamantul
zdrobiti sub propria povara ne inconvoiem
privind mereu in pulberea de tina...
